Volumul își propune să investigheze gândirea politică otomană, căutând răspunsuri la întrebări precum: au propus gânditorii politici otomani reforme înainte ca acestea să fie adoptate de centrele de decizie sau simțeau că evoluțiile cu care nu erau de acord îi depășeau?

Care a fost relația între curentele ideologice orientate religios și reformele similare din sistemul fiscal și cel de proprietate funciară? Care a fost relația dintre gândirea europeană (și/sau iraniană) și evoluțiile politice otomane, prin intermediul imigranților sau apostaziilor?

A existat gândire politică inovatoare care a dus la reformele radicale ale epocii Tanzimat? În plus, volumul încearcă să investigheze relația dintre ideile politice și acțiunea politică a vremii: cu alte cuvinte, să examineze natura puterii politice în diferitele etape de evoluție a imperiului, evoluțiile care au determinat anumite grupuri să promoveze reforme specifice, rețelele de putere la nivel administrativ și politic, recepția reformelor politice în capitală și provincie, participarea diversilor actori politici la conturarea politicii de stat și legitimarea acesteia, și așa mai departe.