Abordarea genetică a lui Jean Piaget privind dezvoltarea cognitivă este una dintre cele mai bine structurate și puternice teorii din psihologia modernă. Principala preocupare a psihologului elvețian și a colaboratorilor săi, din Geneva, a fost identificarea proceselor care guvernează schimbările calitative ale gândirii ce au loc în timpul dezvoltării copilului.

Piaget a subliniat că știința practicii educaționale nu poate fi generată din cercetări fundamentale despre natura și dezvoltarea copilului; el susținea că trebuie să înțelegem modul în care copiii construiesc cunoștințele, deoarece, fără o teorie explicativă relevantă, este imposibil să se stabilească obiective specifice imediate care să vizeze atingerea unor scopuri generale de lungă durată.

În această carte sunt prezentate programe de educație timpurie bazate pe teorie științifică și genetic-evolutivă a lui Jean Piaget, care oferă un punct de plecare pentru adoptarea inițiativelor educaționale bazate pe principiile active ale învățării, sursele diferitelor forme de cunoaștere și evoluția gândirii umane.

Ca reprezentative pentru o categorie semnificativă, sunt prezentate programele standard ale lui Kamii & De Vries și ale lui Copple, Sigel & Saunders, care au fost utilizate în studii experimentale și se aplică - cu variații și ajustări - în multe grădinițe din Statele Unite.

Practica pedagogică aplicată în programele incluse în studiu este rezultatul interacțiunii și interdependenței continue a teoriei psihologice și a pedagogiei experimentale. Această abordare specifică transferă cunoștințele teoretice în practica experimentală și definește cadrul programărilor teoretice.

[Extrase din textul de pe coperta din spate a ediției]