Evangheliile încântă încă de la început prin forma lor narativă unică. Deși lasă în umbră mari părți din biografia lui Isus, ele aduc în același timp la lumină mai multe detalii din viața sa de zi cu zi și prezintă în mod frecvent învățăturile sale într-un mod alegoric.
Interesul enorm al metodei de lucru folosite de Omraam Mikhael Aivanhov constă în faptul că el consideră aceste texte scurte, fie ele adevărate sau simbolice, ca fiind în mod egal descrieri ale evenimentelor și stări psihologice. Cele zece fecioare invitate la nunta mirelui, proprietarul de pământ bogat care își cere contul de gestionare a averii de la intendentul său, proprietarul care merge să angajeze muncitori pentru moșia sa, discipolii terorizați treziți de furtună care îl trezesc pe Isus care adormise în barcă, dar și întrebarea adresată lui Isus dacă trebuie plătite taxe către Cezar... toate acestea sunt dezbrăcate de caracterul lor ocazional, pitoresc și ilustrativ, prin urmare externe și limitate, pentru a apărea în esența lor ca adevăruri durabile ale vieții noastre interioare, în adâncurile căreia forțele competitive ale lumii spirituale și materiale se întâlnesc și se împacă.