Oricine va începe să citească "Misopogon" de Iulian cu siguranță va găsi să sublinieze cu creionul mai multe pasaje. Cu altele se va amuza, uneori va fi tentat să facă comparații triste cu politicienii și intelectualii de astăzi, iar altele vor ilustra poeziile lui Cavafy care atât de des îl menționează pe Iulian - și poate că mulți îi va face să se îndrăgostească de Istorie, așa cum s-a îndrăgostit poetul alexandrin.

Un lucru este sigur: niciodată în istoria mondială nu a fost scris un discurs atât de revelator și sincer al unui lider de stat către cetățeni. Niciodată nu a fost predat o lecție de etică cu o astfel de franchețe, umor și autoironie. "Misopogon", pe lângă valoarea sa mare ca document istoric, este un monument scris al eticii grecești.

(Din prezentarea de pe coperta din spate a cărții)

„Opera lui Iulian "Misopogon" este atât de minunată și duioasă, încât cu greu poate fi atribuită unui împărat” (Will Durant, Istoria Mondială a Culturii, vol. IV)

„... alegeți unul dintre copiii voștri și puneți-l să se educe doar cu Sfintele Scripturi. Și dacă, atunci când vor deveni bărbați, vor arăta că pot face lucruri mai importante decât sclavii, atunci credeți că eu spun prostii și că sufăr de melancolie” (Iulian, Împotriva Creștinilor 23Oa)