«Dacă vrei, poți deveni sfânt chiar și în Omonia», spunea Părintele Porfirie. Și a pus aceste cuvinte în practică în viața sa umilă, iubind fiecare persoană ca pe fratele său.

Călătoria sa a început de la Sfântul Ioan din Evia, și cu credință și rugăciune, s-a regăsit ca într-un vis în binecuvântata Kavsokalyvia, unde a luat haina monahală. Totuși, Dumnezeu nu l-a ținut pe Muntele Athos. I-a dat o misiune puternică, considerându-l demn să-și ducă lupta ascetică în cadrul societății umane.

Părintele Porfirie s-a dedicat cu dragoste, abnegație și cea mai mare umilință slujirii umanității, slujirii celor bolnavi și chinuiți. Timp de treizeci și trei de ani întregi, a slujit la capela Sfântului Gherasim din Policlinica Atenei din Piața Omonia, mărturisind sufletele chinuite. Cu darul său de clarviziune și intuiție, a ajutat la vindecarea trupului și sufletului a mii de credincioși. Chiar și atunci când s-a îmbolnăvit grav, a continuat să se roage și să sprijine cu toată ființa sa fiecare persoană care i-a cerut ajutorul.

Ca un adevărat Kavsokalyvite, nu s-a înrădăcinat în nicio chilie. Totuși, s-a înrădăcinat în inimile oamenilor ca sfântul iubirii, îndemnându-ne pe toți să fim una, cu Hristos ca cap. Când voi pleca, voi fi mai aproape de voi.