Marcu Aureliu s-a născut la Roma pe 26 aprilie 121 d.Hr. A fost crescut într-un mediu dominat de spiritul grec și a primit o educație corespunzătoare. A devenit, prin adopție, moștenitorul tronului, la care a accedat în 161, după moartea tatălui său adoptiv Antoninus Pius.

Ca împărat, s-a preocupat în principal de legislație, având de asemenea grijă de straturile sociale defavorizate, iar politica sa de apărare a fost de succes, deoarece domnia sa a fost începutul sfârșitului pax Romana. Într-o expediție, de altfel, a murit în martie 180 d.Hr.

Ca filozof, este un reprezentant constant al Stoicismului, unul dintre cei renumiți membri ai Noului Stoa (împreună cu Epictet și Seneca). Cu lucrarea - scrisă în greacă - Meditații (reflecții sub formă de comentarii asupra opiniilor și aforismelor filozofilor din trecut, observații adresate de autor sieși și, în alte ocazii, meditații de caracter, în principal, apologetic) a oferit una dintre cele mai cunoscute opere ale filozofiei stoice, un exemplu al gândirii morale-practice și în plus al opiniilor școlii despre Dumnezeu și natură.