Considerarea corpului și a sufletului ca două fațete ale unei singure esențe. În relația lor, cele două sunt înțelese ca materie și formă. Sufletul ca actualizare a individului.

Aristotel, fiul medicului Nicomah, s-a născut la Stageira în 384 î.Hr. Informațiile despre primii ani ai vieții sale sunt foarte puține. La vârsta de șaptesprezece ani, a mers la Atena pentru a studia la Academia platoniciană. Acolo a rămas douăzeci de ani, între 367 și 348 î.Hr., când a murit Platon.

Când Aristotel a plecat spre Assos în Troade, după o ședere de trei ani acolo, s-a dus pe insula Lesbos și apoi în Macedonia, unde a preluat educația tânărului rege Alexandru. Când discipolul său a urcat pe tron, Aristotel s-a stabilit la Atena și a înființat școala sa, Liceul.

După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filozofului la Atena a devenit dificilă. A fost nevoit să se refugieze la Chalcis, patria mamei sale, unde a murit în 322. Spirit universal, Aristotel a creat o vastă și valoroasă operă filozofică și științifică.

Teoria cunoașterii, logica, teologia, fiziologia, biologia, psihologia, etica, filosofia politică, estetică sunt principalele domenii de cunoștință pe care le-a cercetat și studiat. Ermip din Alexandria estima lucrările lui Aristotel la 400. Până la noi au supraviețuit liste care includ 143 de titluri ale lucrărilor sale. Diogene Laertios estima numărul versurilor lucrărilor aristotelice la 44 de mii.

Influența operei sale asupra formării gândirii mondiale a fost puternică timp de secole și rămâne așa.