Cel mai important tratat etic al lui Aristotel. Cărți I-IV: Fericirea ca scop al vieții și ca activitate a sufletului. Virtuți intelectuale și morale. Virtutea ca obicei care poate fi ales și pus în practică. Virtutea ca mijloc. Acțiune etică voluntară și involuntară. Libertatea voinței și alegerea. Referire la virtuți morale specifice.

Aristotel, fiul medicului Nicomah, s-a născut în Stagira în 384 î.Hr. Informațiile despre primii ani ai vieții sale sunt foarte puține. La vârsta de șaptesprezece ani a mers la Atena pentru a studia la Academia lui Platon. Acolo a stat douăzeci de ani, din 367 până în 348 î.Hr., când a murit Platon. Atunci, Aristotel a părăsit Atena pentru Assos în Troade și, după o ședere de trei ani acolo, a mers în Lesbos și apoi în Macedonia, unde a preluat educația tânărului rege Alexandru.

Când discipolul său a ajuns pe tron, Aristotel s-a stabilit în Atena și a fondat școala sa, Lyceul. După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filozofului în Atena a devenit dificilă. A fost nevoit să se refugieze în Chalcis, patria mamei sale, unde a murit în 322.

Spirit universal, Aristotel a creat o operă filozofică și științifică de mare amploare și valoare. Teoria cunoașterii, logică, teologie, fizică, biologie, psihologie, etică, filozofie politică, estetică sunt principalele domenii de cunoaștere pe care le-a cercetat și studiat. Eratostene din Alexandria estima lucrările lui Aristotel la 400. Până la noi au supraviețuit liste care includ 143 de titluri ale lucrărilor sale. Diogene Laertius estima numărul versurilor lucrărilor aristotelice la 440.000.

Influența operei sale asupra formării gândirii universale a fost timp de secole, și rămâne, puternică.