Cel mai important tratat etic al lui Aristotel. Cărțile E΄-H΄: Conceptul de justiție. Virtuțile intelectuale. Prudenta. Critica viziunii platonicienilor asupra prudenței. Relația voinței cu virtuțile etice. Patologia voinței.

Aristotel, fiul medicului Nicomah, s-a născut în Stagira în anul 384 î.Hr. Informațiile despre primii ani ai vieții sale sunt foarte puține. La vârsta de șaptesprezece ani, a mers la Atena pentru a studia la Academia platoniciană. A stat acolo douăzeci de ani, din 367 până în 348 î.Hr., când a murit Platon. Atunci, Aristotel a plecat la Assos în Troade și, după o ședere de trei ani acolo, s-a dus în Lesbos și apoi în Macedonia, unde a preluat educația tânărului rege Alexandru.

Când elevul său a ajuns pe tron, Aristotel s-a stabilit la Atena și și-a înființat școala, Lyceum. După moartea lui Alexandru (323 î.Hr.), șederea filozofului la Atena a devenit dificilă. A fost nevoit să se refugieze în Halkida, patria mamei sale, unde a murit în anul 322.

Spirit universal, Aristotel a creat o vastă și valoroasă operă filozofică și științifică. Teoria cunoașterii, logica, teologia, fizica, biologia, psihologia, etica, filozofia politică, estetică sunt principalele domenii de cunoaștere pe care le-a cercetat și studiat.

Ermippus din Alexandria estima lucrările lui Aristotel la 400. Până la noi au supraviețuit liste care conțin 143 de titluri ale lucrărilor sale. Diogene Laerțius estima numărul versurilor lucrărilor aristotelice la 440.000. Influența lucrării sale asupra formării gândirii mondiale a fost, timp de secole, și rămâne, puternică.

[Fragment dintr-un text de prezentare a editorului sau a ediției]