A apărut de la editura IANOS noul roman al Soteriei Stavrakopoulou, intitulat „Sufletul lui Dino Hristianopoulos”. Este vorba despre o serie de discuții între autoare și Dino Hristianopoulos, o „confesiune” pe care el o numea „muha-beti”, care a durat aproape zece ani. Și prin aceasta, se dezvăluie personalitatea tumultuoasă și „provocatoare” a poetului, care sparge toate barierele „decenței” lumii intelectuale a vremii noastre.

Extras din Prefața cărții: Ne-am cunoscut în 1982, când un cunoscut comun, sculptorul Kyriakos Kampadakis, m-a dus la biroul lui Hristianopoulos, la „Diagonală”, ca să-i ofer prima mea colecție de proză – speram și eu să intru în breasla noastră literară, să-i placă și să mă invite să colaborez pentru Diagonală. Îl consideram, într-un fel, patriarhul literaturii postbelice și căutam, să spunem, binecuvântarea lui.

„Nu spune „patriarh”, m-a corectat. „Mă tem puțin că greșești. Spune „patriarhidă””. Și am râs noi, cei prezenți în biroul lui.

În martie 2003, Dino a prezentat cu laude la „Ianós” cartea mea „Recepțiile”, împreună cu profesorul universitar George Kechayioglu, provocând invidia colegilor mei. La sfârșitul acelui an, puțin înainte de a face operația de inimă, a organizat o prezentare a operei mele literare la Fundația de Arte Tălloglu, care aparține Universității.

Au venit domnii serioși din vecinătatea noastră, funcționari publici și comercianți, cu soțiile lor – miercuri după-amiază, magazinele fiind închise – pentru a-l asculta pe faimosul poet Hristianopoulos vorbind despre vecina lor, profesoară universitară și prozatoare, precum și câțiva colegi ai mei și anumiți scriitori din orașul nostru. Și el, timp de două ore, nu se oprea să mă discrediteze pe mine și opera mea, contrazicând tot ce spusese la „Ianós” cu câteva luni în urmă.

„Eu sunt un anti-conformist”, răspundea el criticilor săi. „Nu vorbesc cu stereotipurile unui gentleman decent. Și asta face o oarecare impresie. Mare. Ca o descărcare electrică”. Cu toate acestea, nu i-am purtat dușmănie; vrăjită de scrierile originale și textele sale literare, voiam să scriu despre opera lui.

La sfârșitul anului 2004, i-am făcut aceeași propunere. „Bine”, a spus, „dacă insiști. Dar nu studii și biografii. Destul. Am început să le disprețuiesc pe cele literare”. „Ei, și atunci ce?” l-am întrebat. „Noi ne iubim. Vom vorbi un pic. Știi ce înseamnă muha-beti, Soterița? Discuții, dar libere, fără program și scopuri. Da, pentru că în viața socială suntem puțin îngăduitori; nu spunem lucrurile așa cum le gândim. [...] Deci, din dragoste, vom începe o discuție, în care îți voi povesti totul fără ocol. Nu râde. Așa cum îmi vin în minte. Despre viața mea, despre opera mea, despre pisicile mele, despre scriitori, despre prieteni, despre rebeti, despre evenimente [...] Ah, am spus multe în seara asta. Good bye acum, merg acasă să hrănesc pisicile.

Biografie

Soteria Stavrakopoulou s-a născut în Volos (1957). Este absolventă a Facultății de Filozofie a A.P.Th. (1980) și lucrează ca profesor asociat în cadrul Departamentului de Filologie al aceleași facultăți. A publicat articole variate, studii și recenzii care se referă la literatura populară timpurie și la literatura neo-greacă.

A publicat următoarele studii: Periklis Sfiridis – Parafrază II: Texte de literatură și recenzii 1999-2008 (Castaniotis, 2008) și Periklis Sfiridis – Prozatorul și critica pentru opera sa (Estia, 2011), E despre – Studii despre literatura din Salonic (IANOS, 2011), Ocupația germană în prozatorii din Salonic (Malliari Păideia, 2015), Patru interviuri cu Periklis Sfiridis (Malliari Păideia, 2016), Lucrări – Bibliografie a lui Konstantinos K. Papoulidis: 1960-2016 (Editura Kyriakidis IKE, 2016), Despre dragoste: Virtù per sensi – Interpretări ale literaturii post-medievale și renascentiste: secolele 12-17 (Editura Kyriakidis IKE, 2017), Artă nepărtinitoare (Malliari Păideia, 2017).

În literatură a apărut în 1980 cu colecția de povestiri „Zoubera” (Ermis) și au urmat următoarele cărți literare: „Chordoșasa și cercul” (povestire: Ermis, 1982); „Laparotomia” (povestiri: Livanis, 1983); „Săritura” (roman: Ermis, 1989); „Recepțiile” (roman: Estia, 2001); „Femeia beată” (roman: Estia, 2005); „Adevăruri rare” (roman: Estia, 2008), „Ah, Grecia, te iubesc” (roman: Estia, 2012).