Una dintre capodoperele literaturii grecești antice. Simpozionul de la casa lui Agathon și discuțiile despre dragoste. Figura dominantă a lui Socrate. Prin cuvintele Diotimei își exprimă opiniile despre dragoste, care reflectă teoria platoniciană. Suprema fericire a contemplării absolutului frumos.

Platon s-a născut în 427 î.Hr., fiu al unei famile de frunte ateniene. A primit o educație deosebită și a cunoscut curentele filozofice grecești. Totuși, ceea ce a format decisiv moralitatea și substanța sa spirituală a fost Socrate, prin viața, filosofia și moartea sa. Marele filozof a fost cauza pentru care tânărul Platon s-a orientat spre filozofie, iar concepția socratică a constituit baza creării ulterioarei teorii platonice a Ideilor.

Platon l-a interpretat profund pe Socrate ca om și învățător și i-a surprins personalitatea în multe dintre lucrările sale. A călătorit în Egipt, Cirena și Magna Graecia, unde a încercat, fără succes, să aplice principiile sale politice în organizarea orașelor grecești din Sicilia.

În 387 î.Hr. a fondat la Atena Academia, renumit centru al filozofiei și Muzele, care a supraviețuit aproape zece secole, până în vremurile lui Iustinian. Platon s-a consacrat până la moartea sa (348 î.Hr.) predicii și scrisului. Lucrările sale, care s-au păstrat toate, au fost clasificate de Thrasyllus în nouă tetralogii. Aproape toate aparțin genului dialogului, cu care Platon s-a evidențiat, pe lângă faptul că a fost un filozof de vârf, un adevărat poet.

Învățătura sa izvorăște din dogmele gândirii grecești, din Orfism, din filozofia pitagoreică și ionic și, desigur, din cuvântul socratic, și se conturează, în final, ca o creație personală a lui Platon, într-un sistem filozofic colosal. Filozofia sa - etică, ontologică, politică - este fundamentul idealismului mondial și a influențat poate mai mult decât oricine altcineva gândirea tuturor timpurilor.