Regele Tebei, Creon, interzice înmormântarea lui Polynices, care a condus o armată străină împotriva patriei sale. Antigona, sora defunctului și noră a lui Creon, încalcă porunca și este condamnată la moarte. Fiul și soața lui Creon se sinucid, iar el însuși cere să își găsească moartea. Conflictele dintre legea morală și dreptul statului apar în cea mai glorioasă tragedie a lui Sofocle.

Sofocle (497-406 î.Hr.) provenea din Colonos. A participat pentru prima dată la o competiție dramatică în 468 î.Hr., când l-a învins pe mai vârsnicul poet tragic Eschil. A trăit întreaga sa viață în Atena din epoca sa de apogeu și a îndeplinit funcții economice și politice. Om al credinței și sensibilității, a fost iubit și onorat de conaționalii săi.

În cei șaizeci de ani ai activității sale de scriitor, a scris aproximativ o sută treizeci de opere, dintre care au fost păstrate întregi doar șapte. A introdus multe inovații în arta dramatică și s-a afirmat ca un formator incontestabil al tragediei. În drama sofocleică, zeul are puterea de a regla soarta umană, însă omul este lăsat liber în fața alegerilor sale, pregătit să își asume responsabilitățile și să suporte consecințele.

[Fragment dintr-un text de prezentare al editorului sau al ediției]