Renumitul dialog "despre dreptate", schema organizării idealului comunității de drept și educație, expunerea principiilor politice și morale ale filozofului. Cărți IX, X. Viața dreaptă și nedreaptă. Fericirea și nefericirea. Superioritatea morală a dreptății față de nedreptate. Modelul ceresc. Critica imitației și a artelor mimetice. Condamnarea artei mimetice. 'Exilul poetului'. Recompensele omului drept. Mitul eshatologic.

Platon s-a născut în 427 î.Hr., provenind dintr-o familie a cărei faimă era bine cunoscută în Atena. A primit o educație superioară și a cunoscut curentele filozofice grecești. Cu toate acestea, ceea ce a modelat în mod decisiv constituția sa morală și spirituală a fost Socrate, cu viața, filozofia și moartea sa. Marele filozof a fost motivul pentru care tânărul Platon s-a îndreptat spre filozofie, iar conceptele socratice au stat la baza creării viitoarei teorii platonice a Ideilor.

Platon l-a interpretat profund pe Socrate ca om și dascăl, și i-a surprins personalitatea în multe dintre lucrările sale. A călătorit în Egipt, Cirena și Magna Grecia, unde a încercat, fără succes, să aplice principiile sale politice în organizarea orașelor grecești din Sicilia. În anul 387 î.Hr. a fondat la Atena Academia, un celebru centru al filozofiei și Muzelor, care a durat aproape zece secole, până în vremurile lui Iustinian.

Platon s-a dedicat până la moartea sa (348 î.Hr.) învățământului și scrierii. Lucrările sale, care s-au păstrat toate, au fost clasificate de Thrasylus în nouă tetralogii. Aproape toate aparțin genului dialogului, prin care Platon s-a afirmat, pe lângă faptul că este un mare filozof, și ca un adevărat poet. Învățătura sa își are rădăcinile în dogmele gândirii grecești, în Orfism, în filozofia pitagoreică și ionic și, desigur, în cuvântul socratic, și se conturează, în cele din urmă, ca o creație personală a lui Platon, într-un imens sistem filozofic.

Filozofia sa - morală, ontologică, politică - este temelia idealismului mondial și a influențat probabil mai mult decât orice altceva gândirea tuturor epocilor.