Cunoașterea noastră cu Zeus a fost puțin neobișnuită. Era iarnă, îmi amintesc, și ieșisem la o plimbare, când deodată văd o pasăre, un cuc, așezat pe o creangă a unui copac jos și care mă privea cu ochii săi mari. Era ud leoarcă de ploaie și tremura de frig. L-am luat în brațe, fără să știu că era însuși Zeus transformat. Așa au început toate. Am petrecut câțiva ani logodiți. Mai exact, trei sute. Pentru oameni pare mult, dar pentru noi, nemuritorii, este cam ca o săptămână umană. Nunta a avut loc pe o pantă a muntelui Kithairon. Zeus, de bucurie, arunca fulgere în stânga și în dreapta și speria păstorii și turmele lor care pășteau puțin mai departe.