"Pentru mine, este o mare binecuvântare să devin călugăr".
La această frază, ochii i s-au umplut de lacrimi. Stăteam amândoi în curtea Sf. Ioan Botezătorul din Essex, Anglia, în ultima zi înainte de plecare, iar el îmi dădea ultimele sfaturi pentru călătoria mea în Grecia.
A descris dificultățile care mă așteptau, așa cum i s-a întâmplat și lui, dar nu putea, așa cum spunea el, concepe viața sa fără sutană. Avea ochii plini de lacrimi.
Am apucat, cu mâna dreaptă, mâneca stângă a sutanei sale, mișcând-o ușor și a spus exact asta: "Această sutană neagră și onorată nu aș schimba-o nici măcar cu purpura regală! Aici, sub această sutană uzată, se ascunde un Dumnezeu!"