„Istoria Anesteziei VII” este al șaptelea volum dintr-o serie de publicații extrem de reușite ale Asociațiilor Internaționale pentru Istoria Anesteziei, organizate pentru prima dată în 1982 la Rotterdam și de atunci desfășurate la fiecare patru până la cinci ani în diferite colțuri ale lumii. Aceste Asociații discută dovezi referitoare la inițiativele vechi și promovează cercetarea cu privire la modul în care științificii din trecut gândiseră și lucraseră.
Acest volum conține lucrările celui de-al 7-lea Congres desfășurat în Heraklion, Grecia, în 2009. Este o colecție de eseuri legate de istoria anesteziei, scrise de autori individuali și nu o narațiune despre evoluția anesteziei. Evoluția istorică a analgeziei și anesteziei de la procesul empiric și experimental la impresionanta dezvoltare modernă, de la primele încercări disperate ale omului de a ameliora durerea cauzată de răni și boli, înapoi la rădăcinile anesteziei moderne – acum un secol și jumătate – este fascinantă.
Peregrinarea lungă – de la începuturile istoriei înregistrate până în ultimele decenii – urmărește tranziția și transformarea istoriei medicinei, care a înlocuit credințele teocratice și ipotezele filosofice cu o gândire științifică logică. Această dimensiune transcendentă a istoriei, care evidențiază procesul prin care specialitatea anesteziei a obținut semnificația sa științifică actuală, este de asemenea exprimată în lucrările celui de-al 7-lea Congres Internațional pentru Istoria Anesteziei.
Eseurile incluse în acest volum sunt grupate cronologic în cinci perioade istorice, de la antichitate până în epoca modernă: Antichitatea Grecească, Prima Epocă Modernă, secolul al 19-lea, secolul al 20-lea și, de asemenea, într-o secțiune separată pentru Pionierii Anesteziei. Informațiile prezentate acoperă o impresionantă varietate de evenimente și practici, evidențiind parcursul evolutiv al analgeziei și anesteziei de la antichitate până în secolul al 20-lea.
