Exclus din comunitatea evreiască la vârsta de 23 de ani pentru practici eretice, Baruch Spinoza (1632-1677) decide să-și dedice viața filosofiei. Obiectivul său principal? Să descopere un bun adevărat care să-i „oferă în eternitate plăcerea unei bucurii supreme și nesfârșite”. În cei douăzeci și cinci de ani pe care îi mai are de trăit, Spinoza construiește o operă revoluționară.

Cum a reușit acest om, în inima secolului al XVII-lea, să fie precursoare al Iluminismului și al democrațiilor moderne? Pionier al unei lecturi istorice și critice a Bibliei? Fondator al psihologiei profunde? Inițiator al filologiei, sociologiei și etnologiei? Și, mai presus de toate, inventator al unei filosofii fundamentate pe dorință și bucurie, care a răsturnat concepțiile noastre despre Dumnezeu, moralitate și fericire?

Din multiple puncte de vedere, Spinoza este cu mult înainte nu doar de epoca sa, ci și de a noastră. Acesta este exact ceea ce numesc miracolul Spinoza. F.L. Începând narațiunea sa cu viața exemplară a lui Spinoza, pe care spirite precum Goethe, Nietzsche, Freud și Einstein îl considerau cel mai mare dintre filozofi, Frédéric Lenoir face accesibilă gândirea sa plină de viață și oferă o lucrare filosofică de eliberare.

Miracolul Spinoza este narațiunea captivantă a vieții și gândirii unui gânditor unic, o carte care inspiră cititorul să se apropie de bucuria supremă și puterea de a o urmări. "Să nu ne batem joc, să nu plângem, să nu disprețuim, ci să înțelegem. Bucuria este trecerea de la o perfecțiune mai mică la una mai mare. Sufletele nu sunt învinse cu armele, ci cu Iubirea și Generozitatea. Nu dorim ceva pentru că îl considerăm bun, ci, dimpotrivă, considerăm ceva bun pentru că îl dorim. Simțim și experimentăm că suntem eterni". Aforismele lui Baruch Spinoza