Charles Reinhardt nu este nici psiholog, nici filosof, nici istoric, nici poet - în ciuda cunoștințelor sale în aceste domenii specifice și a sensibilității sale, el rămâne întotdeauna un filolog de mare calibru în cel mai esențial sens al cuvântului. Ca filolog, el abordează probleme de poezie, filosofie și istorie, așa cum se învârt în jurul axei psihologiei. Platon, Homer, Herodot și Tucidide - cei patru piloni ai eseurilor din acest volum - au fost, în acest sens, în primul rând mesageri psihici, creatori și modelatori de lumi întregi, ascultători și exprimatori ai discursului sufletului. "Ce este acest suflet? Nicio știință, nicio pretenție de virtute nu îl acoperă, nu este nici un concept psihologic, nici teologic, nici metafizic: este esența luptei, fitilul care aprinde bătălia. Are vechile sale destine și nevoile sale noi, în el zac măreții adormite pe care abia le poți imagina, în timp ce riscă și să le piardă; uneori a înfruntat lucruri mari, dar în spatele său are și mari temeri... este sufletul antic, renăscut spiritual al elenismului." [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]