În această lucrare, se încearcă o prezentare concisă, dar cuprinzătoare a relațiilor dintre Biserică și Stat în perioada bizantină de mijloc, între anii 867 și 1261 d.Hr. Bazându-ne pe surse, în special pe istoricii și cronografi ai perioadei examinate, sunt prezentate fluctuațiile în relațiile dintre cele două centre de putere cele mai înalte ale statului bizantin, respectiv împăratul și Patriarhul.

Această cercetare a fost determinată de observația că personalități puternice, care au urcat pe tronul imperial sau patriarhal, au format o rețea complexă de relații între Biserică și Stat, în măsura în care, pe de o parte, exista o încercare a puterii politice de a interveni în treburile bisericești, iar pe de altă parte, liderii Bisericii au căutat să influențeze sau chiar să determine evoluțiile și situațiile politice. Toate aceste evenimente, unele de importanță mai mare și altele de importanță mai mică, constituie cadrul istoriei ecleziastice și politice a perioadei examinate.

În cercetarea noastră, urmăm cursul cronologic al Imperiului Bizantin și prezentăm materialul care se referă direct la examinarea noastră, comentând în același timp anumite evenimente care nu sunt direct legate de relațiile dintre Biserică și Stat. De asemenea, examinăm în detaliu evenimente istorice bine cunoscute (cum ar fi schismele), dar le analizăm în primul rând din perspectiva relațiilor dintre împărat și Patriarh. Desigur, nu oferim o relatare cuprinzătoare a tuturor evenimentelor. Cu toate acestea, credem că cele pe care le analizăm ne oferă o imagine clară. [...]

(din prefața cărții)