Această lucrare a lui V. I. Lenin a fost scrisă în 1915 și, după cum sugerează titlul său, are ca temă cauzele falimentului celei de-a Doua Internaționale. În 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial, conducerea celei de-a Doua Internaționale a luat partea clasei burgheze și a trădat proletariatul mondial.

Lenin, folosind dialectica materialistă în istorie, trage concluzii importante despre caracterul războiului și atitudinea comuniștilor față de acesta. Criticând puternic poziția liderilor oportuniști ai celei de-a Doua Internaționale, analizează cauzele apariției curentului oportunist în rândurile clasei muncitoare și îl caracterizează drept un detașament politic al clasei burgheze în mișcarea muncitorească.

Din cenușa Primului Război Mondial, umanitatea a trecut într-o nouă situație istorică. „Epoca imperialistă nu se împacă cu coexistența în același partid a avangardei proletariatului revoluționar și a aristocrației semi-mijlocașe a clasei muncitoare...”

În epoca noastră, epoca războaielor imperialiste, dar mai ales epoca tranziției de la capitalism la socialism, studiul acestei cărți ne conduce la înțelegerea faptului că frontul împotriva oportunismului trebuie să fie continuu și de neclintit pentru comuniști.