Explorând psihologia personajului principal și observând fantomele care îl vizitează, autorul reușește fără îndoială să împletească cu măiestrie ingredientele esențiale ale naturalismului și simbolismului.

Se plimbă între realitate și lumea ideilor. În cele din urmă, reușește să creeze spectatorului o serie de dileme, întrucât pe de o parte prezintă o lume fantastică care pare absolut logică, iar pe de altă parte lasă deschisă posibilitatea ca protagonista să sufere pur și simplu de psihoze și halucinații.

Lucrarea specifică, influențată de estetică halucinantă, creează o ambiguitate deliberată care are scopul de a ne provoca intens și de a ridica în mod elaborat întrebări despre societate, printr-o poveste în care coabitează armonios estetica realistă și visul dramatic.