Reconceptualizarea democrației ateniene de către acești doi filosofii greci, Papayiannou și Castoriadis, (datorată astăzi, ca `autonomie`, numelui celui din urmă) a fost cea mai importantă lucrare spirituală și politică a secolului XX.

Subiectul intersecției tragediei și democrației este de fapt un singur lucru în opera acestor doi greci. Aceasta ar fi putut fi și sfârșitul `grecității europene`, cu repere dominante după Renaștere fiind Nietzsche și Heidegger, dar în același timp și începutul `grecității grecești` a Europei, în chipul acestor doi filosofi.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]