Georg Lukacs a fost cel mai important filozof marxist și critic literar din secolul XX. După ce a trecut la marxism, prin intermediul lucrării Istorie și Conștiință de Clas (1923), a prezentat elaborări originale în multe domenii, care au îmbogățit și reînnoit teoria marxistă. Printre acestea se numără studii despre filozofia burgheză, cum ar fi Tânărul Hegel și Distrugerea Raționalului, numeroase cărți și eseuri despre arta secolelor XIX și XX, lucrări marxiste despre estetică și dialectica socială.

În această carte sunt incluse cele mai importante texte ale lui Lukacs din anii 1920, scrise în perioada 1922-1928: articole de critică literară și filozofică în revista berlineză Rote Fahne (1922), critica sa la Materialismul Istoric al lui Buharin (1925), eseuri filozofice despre Lassalle (1925) și Moses Hess (1926) și Tezele lui Blum (1928). În aceste texte, Lukacs clarifică confuziile idealiste din Istorie și Conștiință de Clas, dezvoltând în același timp unghiurile fertile ale acestora și introducând teme esențiale ale gândirii sale mature.

Prin urmare, acestea ne introduc într-un mod inteligibil și accesibil în cele mai complexe căi ale reflecției sale ulterioare. În eseul său introductiv, Hristos Kefalis discută întreaga traiectorie intelectuală a lui Lukacs, de la trecerea sa la Marx până la lucrările sale finale mature. Analizează în detaliu cele mai importante studii ale sale, evaluând contribuția sa la dezvoltarea marxismului.