Cartea lui C. S. Lewis vorbește despre una dintre „excursiile” care au loc din când în când, din Iad către Rai. La acestea participă toate sufletele care își doresc. Autobuzul spațial vine să le preia. Și le duce până la marginea Raiului. Cu scopul de a vedea locul. Iar dacă le place și doresc, pot rămâne și să continue în adâncuri.

Desigur, va fi nevoie să se supună unei mici „operații” pentru a li se îndepărta orice pasiune care le face viața Iad. (La fel și tot ce cred că este virtutea lor.) Bineînțeles, sunt libere să evite „operația” și să se întoarcă înapoi. Tragicul este că cele mai multe suflete preferă să se întoarcă în Iad.

Cele mai receptive, deoarece doresc să aducă puțin din Iadul lor în Rai. Ele nu vor să desprindă Iadul deasupra lor. Continuă să fie captive în pasiunile care le-au hrănit în această viață. Deși deshidratate - complet onirice - vechile lor pasiuni sunt „conținutul” lor. Se tem să le sacrifice... Totuși, nu se poate să căsătorim Iadul cu Raiul. De aici și titlul cărții: „Marea despărțire”.