Discursul politic al lui Albert Camus, leagăn al gândirii neîngrădite și al măsurii umaniste, revendică pe bună dreptate veșnicia. Este un discurs inspirat care rămâne rezistent și actual. Și, desigur, nu poate fi limitat doar la critica sa timpurie a stalinismului în perioada Războiului Rece.

În anii 1950, precum și în primii ani după moartea sa, în opoziție cu insultele și atacurile pe care le primea din partea unor intelectuali de stânga, a existat un spațiu care l-a apărat cu o voință neclintită, spațiul libertarianilor. Dar ce știm despre această dimensiune specifică a marelui scriitor laureat al Premiului Nobel?

Ce fel de relații a dezvoltat cu anarhiștii și antiautoritarii vremii sale? În ce moduri a avut o influență decisivă asupra gândirii sociale și asupra criticii violenței, ideologiei și naționalismului? Care erau opiniile sale despre Bakunin și luptătorii din războiul civil spaniol?

În acest volum sunt adunate texte ale lui Albert Camus, articole și intervenții în diverse publicații, care dezvăluie o altă dimensiune captivantă a operei sale, etica revoluționară și spiritul libertarian.

„Albert Camus este fără îndoială cel mai important intelectual al Franței astăzi. El îi depășește pe toți.” Hannah Arendt [scrisoare către Heinrich Blücher, mai 1952]