Homer, Pindar și poeții tragicii folosesc adesea expresia "bărbat divin" pentru eroi, care în fiecare caz "s-au născut din zei". Originea conceptului de bărbat divin în cultura greacă antică poate fi urmărită înapoi la poveștile mitologice ale fiilor zeilor, dar primii reprezentanți ai conceptului de bărbat divin pentru care pot fi extrase dovezi suficient de detaliate sunt Epimenides, Pitagora, Empedocle și Numa.

„Bărbatul divin”, liderul carismatic sau reformatorul, activează în domeniul politic, spiritual, social sau în altă sferă a vieții. Abilitățile sale supranaturale sunt uneori evidente pentru toți oamenii, dar mai des sunt distinse doar de susținătorii săi devotați. Cu toate acestea, atunci când este Învățătorul unui mod de viață spiritual, trăsăturile omului carismatic devin mai bine înțelese din perspectiva naturii sale divine.

Un astfel de "Bărbat divin" a fost și Apollonius din Tyana. El urma calea divinizării, frecventa înțelepți și vorbea cu zei. Avea abilitatea de a vindeca, de a citi caracterul, de a profeți și de a practica telepatia. Putea deveni invizibil oricând dorea și să se teleporteze instantaneu. Cel mai important este că a fost consilier al împăraților, inaugurând o epocă de prosperitate pentru întreaga imperiu roman și un mare Învățător al vremii sale.