Când am început această mărturisire - dar ce importanță are, odată o oră binecuvântată mă va lumina Dumnezeu și voi scrie faptele fără urmă de adevăr, astfel încât să ne vedem unul pe altul mai dureros, ca moartea copiilor care pune un prolog acolo unde nu s-ar fi scris nimic sau ca scara care urmează o cale misterioasă când te duci să ceri ceva, astfel încât după aceea nu știi cum să cobori, (și dacă nu am avea frica, nimeni nu ar ști de ce trăiește), sau dacă nu deschideau, deodată, dulapul în acel hotel suspect "ce faci aici?" îmi spun, "ce să fac", le spun, "overtime", "și cine ești?", "martorul meu Dumnezeu, domnilor, dacă am aflat vreodată" sau deci eu eram insuportabil, sau ei au plănuit cele trei mari crime ale veacului (odată le voi povesti)