În călătoria sa de la mediul urban al părinților clerici la universitatea obscurantistă și de la palatul aristocratic-caserna la școala urbană de detenție, Învățătorul își dă seama că în societatea în care trăiește nu își au loc decât persoanele supuse, fără voință, incapabile, atât în corp cât și în spirit.

O societate handicapată în care doar handicapații ei sunt utili. În fața acestei impas, într-un moment de furie și disperare, Löwffer comite un act monstruos: distrugerea masculinității sale.

Așadar, acum învățătorul va răspunde impecabil misiunii sale: fiind handicapat va forma elevi handicapați. În scurte scene realiste, Brecht conturează nu doar bestialitatea nazismului, ci și distorsiunea lamentabilă în viața publică și privată, în comportament, în relații și în gândirea oamenilor, pe care acest regim o provoacă.

Unul dintre cele mai importante dintre aceste schițe este Evreica.