Politicile Ministerului „Între Afacerile Bisericești și Educația Publică” și orientarea educației în perioada a doua a domniei lui Otto (1843/44-1862) au contribuit, în măsura în care le revine, la formarea componentelor guvernării otoniene.
Condițiile sociale și economice, cadrul legal, interacțiunea institutiilor în aplicarea problemelor educaționale și implicarea persoanelor care erau la conducerea serviciilor au impus decizii și acțiuni specifice în gestionarea situațiilor și din acest motiv au constituit axa tematică a căutării de cercetare.
Cărțile încearcă să abordeze și să lumineze toate acele elemente care au asigurat funcționarea Ministerului, precum și a sectoarelor individuale în care au fost aplicate politicile educaționale.
De asemenea, sunt expuse reacțiile, instituționale și non-instituționale, colective și individuale, care au influențat procesul de luare a deciziilor lui Otto, dar și ale conducătorilor Ministerului „între Afacerile Bisericești și Educația Publică”.
