Din multitudinea de cărți interzise apărute în ultimii două secole, simțim că ceva s-a schimbat. Parcă un grup de persoane talentate cu abilități excepționale a început brusc să vorbească, contestând subiecte care până nu de mult erau considerate tabu.

Scriitori care au fost considerați periculoși și pedepsiți de păzitorii unei și unice adevăruri – tăcerea tiranilor. Răzvrătiți ruși precum Lev Tolstoi și Mihail Bulgakov, irlandezi fără perdea precum Oscar Wilde și James Joyce, răzvrătiți latinoamericani precum Pablo Neruda și Julio Cortázar, activiști sud-africani precum André Brink și Nadine Gordimer, eretici notorii precum Franz Kafka și Salman Rushdie, pornografi fără scrupule precum D. H. Lawrence și Vladimir Nabokov, prooroci falși ai viitorului precum Aldous Huxley și Ray Bradbury, trădători bine cunoscuți precum Ilie Petropoulos.

Cinși continente, patru tipuri de cenzură, trei timpuri, doi poli opuși și o mulțime de literați compun acest puzzle ingenios. Arta se îmbină cu realitatea într-un val interminabil. Viețile scriitorilor se strecoară în textele lor formând straturi diferite de lectură, cu consecința că ai senzația că nu citești o carte, ci mai multe cărți simultan.