Literatura internațională despre activitatea științifică, diplomatică și politică a lui Ioan Capodistrias este uriașă, după cum se știe, și subliniez acest lucru și în alte studii ale mele. Cu toate acestea, despre omul Capodistrias, publicațiile relevante sunt foarte puține și incomplete. În plus, în literatura străină - după cum este de înțeles - această latură atât de importantă a caracterului său, care este însă șocantă și direct conectată cu întreaga sa operă inovatoare și „mitică”, a fost acoperită de tăcere sau chiar de înțelegerea greșită deliberată, chiar și de distorsionare.

Omul-revelație se dezvăluie în principal prin propriile sale mărturii scrise „revelatoare”. Din cele 176 de „Scrisori către tatăl său”, pe care le-a publicat tradus din italiană Polichronis Enepekidis în 1972, pe care din fericire le-a păstrat descendentul său, din partea fratelui său Georgios, Maria Desylla-Capodistrias. Și din scrisorile sale și mai personale și cutremurătoare către Roxandra Sturza, singura femeie pe care a iubit-o, care au fost publicate în „Noua Zi a Triestei” în 1901.

Ambele corespondențe, adresate celor două cele mai iubite persoane din viața sa, se referă aproximativ la aceeași perioadă de timp. Scrisorile către tatăl său acoperă anii 1809-1820, de la plecarea lui Capodistrias din Corfu către Rusia până la anul morții tatălui său. În perioada 1814-1822 se referă scrisorile sale către Roxandra Sturza.

Corespondența lui Capodistrias, atât cu tatăl său Antonios cât și cu Roxandra Sturza, urmează parcursul și evoluția evenimentelor politice, diplomatice și de război din spațiul european și al ambelor: Ioan Capodistrias și Roxandra Sturza. Și pe măsură ce evenimentele istorice se desfășoară, cititorul se va întâlni brusc și va stopa surprins în fața acestei laturi atât de profunde și umane a celor două personaje principale, revelația emoțională.

După asasinarea tragică a lui Capodistrias, decorul se schimbă. Devine un cânt de jale - monolog al unei tragédii antice și atinge un vârful de durere și suferință, care zguduie. Este jalea iubirii pierdute pentru totdeauna și neîmplinite pentru amândoi. Este monologul și jalea cutremurătoare a Roxandrei Sturza. A grecoaicei care merita să fie iubită într-un mod unic, până la moartea sa, de Ioan Capodistrias.

[Fragment din textul prefaței]