Faimoasă sau infamă? Hulită sau iubită? Dincolo de etichetele de dușmani sau prieteni, Emma Goldman a fost fără îndoială una dintre figurile de frunte ale mișcărilor sociale și revoluționare care au zguduit umanitatea la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
O activistă anarhistă, o vorbitoare inspirată, ea a răspândit prin cuvintele și condeiul ei valorile egalității și independenței femeilor, iubirii libere și controlului nașterilor. Ea a susținut cu pasiune libertatea de exprimare și s-a opus constant militarismului.
Ea și-a comunicat ideile la nivel politic și a trăit în conformitate cu ele la nivel personal. Ambele alegeri au avut un cost. A fost persecutată, calomniată, închisă repetat, exilată și în viața personală a plătit un preț greu ca femeie. A fost dezamăgită și trădată de multe ori, dar și-a păstrat independența de gândire și integritatea până la sfârșit. Emma Goldman și-a trăit viața cu o pasiune neclintită.
Prin paginile autobiografiei sale, panorama istorică a unei întregi epoci se desfășoară, de la 1885 la 1928. Drumul ei se intersectează cu cel al lui A. Berkman, Johann Most, Voltairine de Cleyre, Kropotkin, Louise Michel, Malatesta și toți radicalii importanți din mișcarea americană și europeană.
Emma Goldman nu se dă nimănui, și cu atât mai puțin ei însăși. Cu culori vii, ea descrie atât slăbiciunile și conflictele sale, interne și externe, cât și propria sa percepție personală a anarhiei: "Vreau libertate, dreptul la exprimare, dreptul tuturor la lucruri frumoase și pline de bucurie." Sinceritatea și puterea scrisului ei au ridicat lucrarea ei în topul genului său.
