ÎNGRIJORAREA ȘI FOAMEA. Într-un prim coșmar, Jean se întoarce într-un apartament dărăpănat în care a locuit cu mult timp în urmă. Soția lui își imaginează că acum vor trăi fericiți. O anxietate uitată, totuși, îl face pe Jacques să se teamă că acest apartament de la parter va deveni mormântul lui.

În al doilea coșmar, se află pe culmile speranței sale. Aerul este curat. Viața și fericirea par să atingă o eternitate. Dar Jean nu pare eliberat și, la final, chiar și cerul pare sufocant. Rămâne un fel de mănăstire subterană, unde eroul găsește întâmplător refugiu în al treilea și ultimul său coșmar. La început, este prezentat ca un loc de liniște, dar la final, călugării îl chinuie, obligându-l să slujească comunitatea. Morala operei este „nu există supă pentru dogmatici”. Eroul caută să evadeze din condițiile mizerabile ale vieții sale. La final, cedează, este distrus, înecat în supă.

CÂNTĂREAȚA CHEALĂ. Dialogurile manuscrisului, care totuși au fost copiate corect, s-au amestecat. Adevăruri incontestabile s-au combinat. Personajele operei suferă de amnezie. Un pompier povestește istorii incredibile. Adevărurile logice elementare care sunt schimbate în dialoguri ajung la limita nebuniei.