Leandros, un tânăr din Abido, înoată în fiecare seară peste Helespont pentru a-și întâlni iubita, Hero, care trăiește în Sesto, pe țărmul trac din față. O lampă, pe care iubita lui o ține aprinsă, îl ajută să se orienteze în întuneric. Cei doi tineri petrec noaptea în pasiune romantică și, odată cu zoriile, Leandros se întoarce în patria sa. Într-o noapte fatidică, cu o vreme rea, lampa se stinge, iar Leandros se îneacă în marea agitată. Valul conduce corpul său inert pe țărmul Sesto, iar Hero îl găsește a doua zi dimineața și se sinucide căzând din turnul în care este izolată.

Ovidiu îl prezintă pe Leandros scriind o scrisoare (Her. 18) către Hero în timpul așteptării sale, înainte de a decide să înfrunte vremea rea și să întreprindă călătoria sa fatală. Her. 19 este răspunsul scris al Hero: își exprimă îngrijorarea pentru întârzierea lui Leandros, plângerea ei pentru amânarea întâlnirii lor, dar și sfaturi pline de dragoste către iubitul său să fie deosebit de atent.

Cartea este prima ediție comentată în limbajul modern a acestor două scrisori pe care se presupune că Leandros și Hero le schimbă (Her. 18-19). Aceasta include: o introducere despre opera lui Ovidiu, punând accent pe colecția Heroidelor și pe tradiția antică a acestui mit specific. Textul latin al Her. 18-19 este însoțit de o traducere metrică față în față. Comentarii extinse pe fiecare distih, care oferă informații necesare pentru înțelegerea textului.

Comparativ cu abordările interpretative anterioare, în această ediție se subliniază mai pronunțat ironia omniprezentă ovidiană și umorul subtil care nu a părăsit poetul nici în această operă cu tema sa tristă, aluziile îndrăznețe ale poetului, precum și abundența de referințe poetice care constituie o discuție constantă despre genurile literare.

O surpriză pentru cititorul contemporan este dezmințirea așteptărilor pe care le-ar putea genera cunoașterea generală a acestei triste istorii de dragoste și moarte: Leandros se ocupă mai mult de el însuși decât de obiectul dorinței sale, Hero, în timp ce aceasta din urmă este prezentată ca o femeie obișnuită și nesigură, care se teme să nu devină victimă a infidelității. Cei doi corespondenți recurg la multe clișee pentru a convinge de adâncimea sentimentelor lor, reușind de fapt exact contrariul.

Exagerările lor conduc la parodie, iar demonstrarea unei naivități provocatoare naște zâmbete și dezvăluie treptat că versiunea lui Ovidiu a venit pentru a descompune una dintre cele mai emblematice "iubiri egale" din literatura europeană.

Vaios Vaiopoulos este Profesor de Filologie Latină la Universitatea Ioniană, Director al revistei științifice Mediterranean Chronicle și Director Asistent al Mediterranean Studies Association.