Figura arhetipală a Renașterii, erou mitic dintr-o operă, din anumite drame, romane și poezii, Benvenuto Cellini (1500-1571) este mai ales eroul propriei sale Autobiografii, una dintre cele mai celebre scrise vreodată.
Bijutier și sculptor, dar și pictor, poet, flautist, om de război, aventurier, ocultist în anumite momente ale sale, selectiv în iubirile sale, criminal și ucigaș cu cuțitul, închis de Papa și evadat, favorizat al regelui Francisc I al Franței, comanditar al Medicilor din Florența, Cellini ne face să cunoaștem că a strălucit în toate rolurile sale.
Desigur, este în primul rând recunoscut ca unul dintre cei mai mari artiști ai Renașterii, având un talent uimitor în bijuterie și mai târziu în sculptură.
"Viața" sa, scrisă spre sfârșitul tumultuosului său trai (1558-1566), povestește aventurile, dar și momentele sale creative din cât și din curțile Medicilor din Florența, de la papa din Roma și de la curtea regelui Franței, ceartă și complicații cu mecenașii săi, momente de triumf, evadarea din închisorile papei, faptele sale de război, înjunghiile și iubirile lui, procesele pentru dezmățurile sale amoroase, dar conține și unele dintre cele mai strălucite descrieri ale unui ritual agonizant al creației artistice, precum cel al turnării în metal a statuetei lui Perseus cu capul Medusei.
În "Viața" lui Cellini vedem un artist genial, polivalent, irascibil, egocentric, ironic și pasionat, care străbate secolul al XV-lea, anii aurii ai Renașterii, apropiindu-se de prinți, regi și papă, dar și de artiști renumiți ai epocii sale, precum Michelangelo și Tiziano, Bronzino, Pontormo, Sebastiano del Piombo, Sansovino, Vasar i ș.a.
Autobiografia lui Cellini, de la prima sa publicare în secolul al XVIII-lea, a fost considerată unul dintre cele mai impresionante texte ale Renașterii. Goethe a petrecut un an din viața sa traducând-o în germană, în 1796.
