Lucrarea este, am putea spune, aventuroasă. Privitorul parcă urmărește călătoria unei Odisei, nu în epoca lui Odisseu homeric, ci în cea a Elenei renascentiste.

Poeții care însoțesc cu grijă eroina în toată periplul ei aventuros pentru a-i asigura un Final Fericit, vor aduce laolaltă esența experienței sale, și cu înțelegere, toleranță și compasiune ne vor asigura că:

„Țesătura vieții noastre este din fire amestecate, bune și rele împreună: virtuțile noastre ar fi fost mândre dacă nu ar fi fost biciuite de greșelile noastre; și crimele noastre ar fi dispărut deznădăjduite dacă nu ar fi fost mângâiate de virtuțile noastre...”

[Fragment dintr-un text de prezentare al editorului sau al ediției]