„Deteriorare” și „cuvânt” sunt cei doi poli între care se mișcă Seferis încă de la prima sa lucrare, „Răsturnare”, în 1931. Cu „cuvântul” poetic a încercat să se opună „deteriorării” la care este expus omul secolului XX, obligat să trăiască într-o lume „dizolvată și narcotizată, unde simțurile se evaporă și își pierd realitatea, în haosul impresiilor”, așa cum l-a caracterizat la timp însuși poetul.

În aceste condiții, „deteriorarea” a trecut în versurile lui Seferis în două moduri diferite.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]