Esența acestor căutări, publicate pentru prima dată în mai 1974, aparține cercului de reflecție asupra aplicării realismului în narativitatea grecească, cu o sensibilitate deosebită față de problemele libertății, așa cum era impus în anii dictaturii.

Ipotezele și modurile de scriere pe care le aleg scriitorii greci în perioada impunerii realismului în Europa, cu lucrări realiste, precum cele ale lui Calliga, și antirealiste, precum cele ale lui A.R. Răgăvă, certifică clar orientarea ideologică a autorilor, unii dintre ei considerând că este oportună expunerea realității tragice pentru a se contura locul, iar alții ascunderea sau falsificarea acesteia.

Aceleași alegeri s-au manifestat mai intens odată cu răspândirea etnografiei, din 1883 încoace. Aceste studii au marcat o nouă modalitate de vedere asupra realismului în Grecia, în special asupra etnografiei, iar lucrările importante ulterioare cu același obiect au intrat în dialog cu acestea pentru a le avansa sau a le contesta.

De aceea, era necesară o revenire a aceluiași cercetător la aceleași probleme cu scopul de a revizui întreaga problemă din perspectiva actuală, lucru pe care l-a realizat în capitolul introductiv.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]