«. . . Și Jenny, pe lângă faptul că era o elevă foarte bună, a început să dezvolte multe activități. Recita poezii. Se pare că le recita foarte frumos, pentru că toată lumea se uita la ea. Scria schițe. Le regiza. Organiza spectacole. Avea conducerea pentru toate sărbătorile școlare, și bineînțeles, nu doar pentru clasa ei (era acum în clasa a II-a de liceu), ci pentru toate clasele.

Și pentru că nu putea fi în toate - trebuie să înțelegi, că și celelalte copii trebuiau să participe - unde nu participa, oferea sfaturile ei: `Această poezie nu este bună pentru ocazie`. `Această schiță este prea mare. Între aceasta și cealaltă, trebuie un cântec`.Și făcea și distribuții. (. . .) Toate acestea erau, vezi, viața ei. Și profesorii ei înțelepți au înțeles asta și o lăsau să-și deschidă aripile...».