Când rușii, împreună cu creștinismul, au acceptat nu numai textele liturgice grecești, ci și melodiile bisericești bizantine în forma lor originală, nu și-au putut imagina, nici măcar cei mai inventivi, că într-o anumită perioadă a viitorului ar returna grecilor o parte din vechea acelui împrumut spiritual.

Această mișcare inversă a început în 1870, când, cu venirea lui Al. Catacuzino din Odesa la Atena, muzica bisericească rusă polifonică a pătruns în Grecia, și anume cea din „perioada italiană”. Această muzică, care avea elemente ale esteticii italiene din acea perioadă, așa cum s-au format în Rusia, a influențat direct și în principal compozitorii greci ai așa-numitei „Școli Ateniene” și a constituit baza pentru dezvoltarea și parcursul ulterioară al muzicii bisericești polifonice în Grecia.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]