Limita dintre fantezia științifică și realitate devine din ce în ce mai dificil de distins în zilele noastre. Datorită progreselor rapide din ultima decadă, inteligența artificială pătrunde în cele mai diverse aspecte ale vieții moderne. Algoritmi recunosc fețele din videoclipuri provenite de la camerele de supraveghere, calculatoarele și dispozitivele portable comunică cu oamenii în limbaj natural, rețele neuronale interpretează tomografiile axiale, iar industriile auto pregătesc vehicule autonome, fără șoferi.

În noua sa carte, Petros Papakonstantinou conturează evoluția istorică a mașinilor autonome și evaluează realizările și eșecurile, încercând să descopere marile revoluții aduse de a patra revoluție industrială în muncă, cultură și geopolitică.

Printr-o bogăție de exemple și referințe, el scoate în evidență inteligența artificială ca un câmp al multiplelor conflicte între clase sociale, grupuri economice și state puternice, în jurul mizei centrale: cine, cum, cu ce scop și în favoarea cui vor reuși să controleze în cele din urmă această nouă putere de creație dar și de distrugere, „electricitatea secolului XXI”;

Pentru oligarhiile care controlează planeta, inteligența artificială întruchipează vechea fantezie a tuturor claselor dominante: zeul mecanic care le va elibera de muncitorii neascultători și de conflictele imprevizibile ale politicii. Pentru oamenii muncii fizice și intelectuale, creatorii fiecărei progrese, inteligența artificială reprezintă o provocare, plină de noi posibilități pentru o muncă mai umană, mai mult timp liber și o mai mare autonomie.

Cine va predomină nu poate fi prezis de nicio mașină „inteligentă”. Acest lucru va fi decis de voința și lupta omului social.