Dacă muzica bizantină este limba muzicală oficială a Bisericii Grecești, cu siguranță polifonia poate fi caracterizată ca fiind încercarea unei mari părți a poporului grec de a exprima o altă voce muzicală în aceleași spații în care sistemul muzico-ecclesial are primul și adesea singurul cuvânt.

Muzica bisericească polifonică grecească, a cărei mostre pot fi găsite chiar și în Bizanțul din secolul al XV-lea, își desfășoară parcursul istoric între Creta, Insulele Ionice și centrele avansate ale grecilor din Europa de Vest, pentru a ajunge în cele din urmă în spațiul grecesc propriu-zis și a se stabili, chiar și cu toleranța clasei conducătoare bisericești.

(...)

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]