«Cândva am calculat că cunoscuta și recunoscută la nivel mondial producție literară rusă, poezie și proză, de la începutul secolului al XIX-lea încoace, nu depășește 23.000 de pagini tipărite de dimensiune normală. Pe de altă parte, literatura franceză sau engleză, de exemplu, are în spate deja o istorie de câteva secole și nu puține capodopere. Așadar, ajung la prima dintre concluziile mele: Cu excepția unei lucrări majore din evul mediu, literatura rusă poate foarte ușor să se încadreze în limitele strâmte ale unui secol aproximativ – sau cel puțin puțin mai mult, dacă luăm în considerare și câteva lucrări mai recente de o anumită valoare. Pe scurt, un secol, cel 19, a fost suficient pentru ca, într-o țară fără o tradiție literară autohtonă, să “producă” literatură de înaltă calitate, cu strălucire mondială, capabilă să fie comparată – în toate domeniile, cu excepția volumului său – cu cea a Franței sau Angliei, ale căror rădăcini sunt cu multe secole în urmă.

Această admirabilă înflorire ar fi fost imposibilă dacă Rusia nu ar fi realizat o progres similară, și chiar accelerată, și în alte domenii ale vieții intelectuale – atât de mult încât să nu fie inferioară în această privință marilor țări din Vest. Sunt conștient că această avansare culturală și spirituală fulminantă care a avut loc în Rusia secolului al XIX-lea este foarte puțin cunoscută în Occident». B. N. «Datorită imaginației și stilului elegant al lui Nabokov, tradițiile sale universitare depășesc cu certitudine simpla predare și transmitere a cunoștințelor; se transformă într-o experiență plăcută». New Republic

«Așa cum a scris chiar Vladimir Nabokov, în 1940, înainte de a începe cariera sa academică în Statele Unite, “din fericire am intrat în procesul de a scrie o sută de prelegeri – aproximativ 2.000 de pagini – cu tema literatura rusă […] care s-au dovedit foarte utile în perioada celor douăzeci de ani academici în care am predat la universitățile Wellesley și Cornell”. Când succesul comercial pe care l-a avut Lolita i-a permis să înceteze să mai predea, în 1958, Nabokov plănuia să publice o carte cu prelegerile sale din când în când, care aveau ca subiect literatura rusă, dar și, în general, literatura europeană. Acest plan nu a avansat niciodată dincolo de etapa gândurilor simple, deși cu paisprezece ani mai înainte publicase sub formă de carte un text scurt despre Gogol, care includea și o versiune revizuită a prelegerilor sale cu tema Suflete moarte și Paltonul. De asemenea, odată s-a gândit să editeze o ediție a Annei Karenina pentru studenți, dar și acest plan a fost abandonat rapid.

Volumul de față conține tot ce a fost salvat din notițele sale referitoare la scriitorii ruși [...]». Din introducerea lui Fredson Bowers