Rezumat

Limba se caracterizează prin diversele sale forme de desfășurare în cultura efemerului. Este vorba despre limba vorbită, limba scrisă, limbajul corporal, limbajul semnelor, discursul interior, limba științei, limba artei și a cinematografiei, limbajul diplomației, limbajul tinerilor (limbaj codificat), limbajul politic, limbajul muzicii, limbajul școlii, dialectul unei limbi, limbă indo-europeană, „pangglozism”, limbaj digital etc.

Limba în multiplele sale manifestații în practica zilnică constituie un mijloc puternic și în continuă evoluție de socializare și tranzacție socială a omului. În același timp, acest mediu dinamic se înscrie ca un element de necontestat al identității culturale și al patrimoniului fiecărui popor în substanța sa națională.

Capacitatea omului de a comunica lingvistic într-un mod flexibil reprezintă o adevărată minune, formând astfel canale de exprimare și comunicare între ei. Mantia interdisciplinară a limbii în utilizarea sa cotidiană evidențiază caracterul său complex și polisemantic.

Prezenta lucrare se referă în mod special la Psihopatologia Discursului și Limbii, cu o accentuare specială pe Dislexie așa cum se manifestă în mediul multilingv al noii ere și în corelație cu Stilurile de Învățare (Learning styles) care caracterizează fiecare copil.

În cadrul acestei lucrări, și în prima parte a desenării sale, se face, printre altele, referire la corelațiile limbii cu parametrii cognitivi fundamentali care se află în creier, adică cu capacități mentale superioare precum gândirea, memoria, creativitatea etc., dar și cu alte forme de expresie ale omului precum comunicarea, umorul, cultura, practica clinică medicală, emoția etc.

În mod specific, în cadrul acestei lucrări se dezvoltă pe larg tulburările specifice ale discursului oral (vorbirii) și ale limbii scrise, cu accent special pe dislexie, așa cum se manifestă în perioada de dezvoltare a copilului. De asemenea, se pune accent pe rolul educatorului contemporan, al logopedului, dar și al altor părți implicate (adică profesioniști de suport, părinți etc.) în abordarea acesteia în școala generală de incluziune.

Se clarifică faptul că perspectiva asupra domeniului cognitiv în cauză are un caracter strict cognitiv, adică se referă la Psihologia Cognitivă, ramura specifică a științei psihologice. Totuși, nu sunt omise referințele la elemente lingvistice sau alte aspecte relevante, acoperind astfel un gol semnificativ în literatura pedagogică și psihologică grecească în ceea ce privește subiectul respectiv.

În cadrul acestei lucrări, se pune, de asemenea, un accent deosebit pe caracterul pragmatic al utilizării limbajului și înțelegerii limbii din partea copilului și adolescentului în cultura efemerului.

Cuprins: Tabel de diagrame și imagini || Prefață || Introducere || Discursul și limba: abordări conceptuale și rolul social || Sistemul normativ al limbii || Limbă și funcții cognitive || Limbă și cultura efemerului || Stadii și factori de dezvoltare a discursului și limbii || Teorii ale dobândirii limbii și discursului || Tulburări ale discursului oral: abordări conceptuale și semiotică || Tulburări ale discursului oral: caracteristici, tipuri, tratament || (Tulburări specifice) ale limbajului scris: terminologie științifică de bază || Tulburări specifice în învățarea limbajului scris – dislexie: imaginea clinică || Dislexie: (etiopato)geneza și modele de interpretare || Dislexie: diagnosticare – evaluare || Dislexie: strategii de intervenție la școală || Dislexie: moduri de învățare și cultura școlii contemporane || Dislexie și mediu multilingv || Încheiere || Bibliografie || Anexe || Tabel de autori || Tabel de termeni || Glosar de termeni