Copilul în familie se referă la nou-născut – la primii ani de viață – și se adresează în principal părinților. Dr. Montessori, pe lângă faptul că descrie aici propunerea sa pentru o școală a părinților, abordează subiecte dificile într-un mod care surprinde cititorul, tocmai atunci când nu se așteaptă, cu concluziile sale îndrăznețe.

O invită pe părinți să își revizuiască cele mai adânci intenții în relația cu nou-născutul. Vorbește despre violența pe care o suferă acest mic bebeluș din partea părinților bine intenționați, care însă nu reușesc să recunoască și să respecte personalitatea umană care se dezvoltă în apropierea lor.

Intervențiile noastre neîncetate, inconsistențele și afirmațiile noastre că „noi știm ce este bine” pentru copil ne orbesc și nu ne lasă să vedem ce încearcă să ne spună chiar copilul – ceea ce a hotărât natura. Ca o consecință inevitabilă, apare conflictul, iar Dr. Montessori credea că această relație conflictuală este principalul caracteristic al interacțiunii noastre cu copiii pe care îi iubim atât de mult.