Patriarhul familiei Benavides tocmai a fost condus la ultima sa odihnă. După mulți ani, rudele și vecinii pun din nou piciorul în casa Bernardei, casa în care va avea loc tragedia.
Bernarda, soția sa, mama a cinci fete, îi disprețuiește fără ezitare - mândră și obraznică cum este - pe toți cei care vin să o condoleze și le face explicit: După moartea soțului ei, acum stă singură în această viață, cu cele cinci fiice ale sale pline de frică și ură față de ea, disprețuite de toți. Cu toate acestea, ea este mulțumită. Acum, voința ei este lege, iar ordinul ei este o lege. Nimeni nu va îndrăzni să abroge acest regim.
A avut grijă ca toți să trăiască în această casă cu abnegație și frică, sub greutatea și presiunea convingerilor tradiționale prăfuite pe care le are despre moralitate. Numai Augustias, fiica Bernardei din prima căsnicie, poate vorbi noaptea cu un bărbat, logodnicul ei Pepe el Romano, în timp ce celelalte sunt închise în casă și trebuie să muncească pentru a-și pregăti zestre, cu perspectiva propriei lor căsătorii.
Însă mama nu poate bloca și închide gândurile și dorințele celorlalte fete. Ultima lucrare a scriitorului și poetului spaniol Federico García Lorca - centrată pe probleme de opresiune și compromis - a fost scrisă în 1936, prezicând regimul fascist al lui Franco în Spania.
