Visuri și delir, pasiune erotică și represiune, conștient și inconștient, limite între normal și patologic, proces terapeutic. Pe baza nuvelei histeroromantice "Grăndiva" scrisă de Wilhelm Jensen (1837 - 1911), un narativ din 1903 în care eroii se mișcă între un orășel din Germania și ruinele Pompei în lumina orbitoare a amiezii, Sigmund Freud formulează în 1907 concepte fundamentale ale științei sale tinere, oferind o lectură psihanalitică exemplară a unei opere literare.

Această carte unică, duală - a literatului și a psihanalistului - a avut un impact semnificativ în epoca sa, iar Grăndiva a devenit un simbol în cercurile psihanalitice, dar și în cele artistice, inclusiv în rândul suprarealistilor. În această ediție sunt publicate împreună nuvela lui Jensen tradusă de Maria Angelidou și lectura lui Freud tradusă de Pano Aloupi, care a avut și grija de editarea volumului.

Introducerea extinsă și notele sunt ale psihanalistilor și din ediția germană a Operele Complete ale lui Freud, iar în Apendice este publicată studiul Niki Loițidis despre 'transformările suprarealiste ale unui mit freudian'.