Putea fi evitată criza? Au fost memorandumul și austeritatea o soluție unică? Luca T. Kaceli își povestește experiențele din gestionarea crizei și extrage concluzii utile pentru viitor.

A fost criza previzibilă? Putea fi evitată? Cât de fezabilă a fost oprirea atacului piețelor și evitarea integrării noastre în memorandum? Au fost politicile de austeritate și impunerea controalelor de capital o soluție unică? Care sunt concluziile utile pentru viitor?

La aceste întrebări dureroase, Luca T. Kaceli aduce răspunsuri ca o contribuție minimă la dialogul public necesar. Prin povestirea experiențelor personale ale autoarei, rezultă trei concluzii: Dezintegrerea bazei productive a țării a fost principala cauză a crizei. Restructurarea acesteia rămâne și astăzi o prioritate esențială.

Implementarea Agendei 2030, adoptată în 2015 de statele membre ale ONU, reprezintă un ghid pentru o strategie de dezvoltare pe termen lung, progresistă și sustenabilă. Dezvoltarea sustenabilă nu poate fi lăsată în voia piețelor.

Îngrijorările instituționale, conflictele de interese și slăbiciunile organizatorice întârzie sau anulează implementarea reformelor. Crearea unui stat „operațional” de încredere, modern și inteligent, departe de cercuri închise de influență politică, care să elimine blocajele și să servească cu eficiență, transparență și responsabilitate interesul public, este o prioritate.

Când democrația este discreditată, democrația se răzbună. O provocare pentru forțele progresiste ale țării este promovarea unor modele valorice capabile să dezvolte relații de încredere cu cetățeanul și cu noua generație a națiunii noastre.

Deși necesitatea tuturor celor de mai sus este acceptată în mod comun, în practică rămânem în urmă. Pariul va fi câștigat în cele din urmă de capacitatea noastră, la nivel național și local, de a mobiliza cetățeni inovatori și social responsabili, antreprenori, autorități locale și lideri politici pentru implementarea intervențiilor de dezvoltare convenite, pe care țara noastră le necesită atât de mult.