Cum au devenit evreii ceea ce sunt și cum și-au păstrat specificitatea de-a lungul veacurilor până astăzi este întrebarea care îl preocupă pe Freud în această carte. Este, de altfel, ultima sa carte și în același timp cea mai semnificativă.
A fost publicată în anul morții sale, 1939, cu un an înainte de explozia reală a celui de-al doilea război mondial, care, împreună cu celelalte răuuri pe care le-a adunat asupra umanității, a adus pentru evrei special 'Holocaustul' ca o pedeapsă pentru acea exactă diferențiată, rădăcinile căreia le caută Freud în trecutul lor.
Reconstrucția trecutului poporului evreu este realizată de Freud printr-un amestec îndrăzneț de istorie, etnologie, mitologie și știința religiilor, în timp ce interpretarea diferențialității o încearcă printr-o aplicare și mai îndrăzneață a psihologiei individuale asupra psihologiei masei, nu însă a oricărei mase, așa cum a făcut acum zece ani în cealaltă lucrare a sa 'Psihologia maselor și analiza Eului', ci a unui popor specific, cu toate complicațiile pe care le poate avea o astfel de interpretare, atunci când acest popor este evreiesc.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
