Această poveste vorbește despre un spiriduș pe nume Hobo. Cu pielea albă ca laptele, ochii strălucitori, părul zburlit și urechile ascuțite. Când era mic, trăia într-un loc îndepărtat, dincolo de un munte, la vest de un lac, sub o poiană. De acolo începea de fiecare dată călătoriile sale. Tatăl său, vedeți voi, era cositorar. Lustruițea cazane de cupru, oale, ibricuri și tăvi, pentru vrăjitori, giganți, pitici și spiriduși. Clienții erau mulți, așa că și locurile pe care le vizita erau numeroase. Și în aceste locuri îl lua cu el și pe fiul său pentru companie. Tatăl și fiul cutreierau de la cetăți la faruri și de la piețele marilor orașe la malurile râurilor.